Skip to content

Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel – in ziarul Adevarul

Intr-o editie de saptamana trecuta, ziarul Adevarul a publicat un articol care ne bucura foarte mult. Mai ales ca acesta atitudine a fost si este in continuare cea pe care ne-am dorit-o de la cetatenii Bucurestiului. Un mai mare interes fata de propriul oras in care traiesc, trecutul acestuia si monumentele istorice care-l constituie. Noi am incercat sa stimulam prin demararea proiectului de reabilitare temporara a Teatrului de vara Capitol in anii 2008 si 2009 (aka Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel).
 
Articolul se intituleaza: “Unde ne sunt gradinile de vara?” si este scris de Dana G. Ionescu, Marţi 13 iulie 2010.

extras:

Cultură urbană printre ruine
Mai jos de Cercul Militar, vizavi de Teatrul Mic, pe strada Constantin Mille (fostă Sărindar), la numărul 13, se vede ruina tristă şi rece a Grădinii de Vară Capitol, care avea şi un cinematograf. Încercarea de resuscitare din verile lui 2008 şi 2009 a eşuat. Acum, un lacăt şi nişte porţi pictate întâmpină ochiul trecătorului, curios au ba. Constrastul strident dintre frontonul de modă veche şi arta contemporană executată sugestiv pe porţile ruginite e tot ce se observă. Dincolo de el, un spaţiu mort îţi trăieşte viaţa de apoi. Cultura urbană (proiecţii de filme, live visuals, video art, dans contemporan, expoziţii de fotografie şi de grafică etc.) pe care voiau s-o pună la lucru inimoşii dornici de locuri speciale nu se materializează nicicum pe termen lung.
Ruina Cinematografului Capitol nu are nicio şansă reală să renască din propria cenuşă. Involuntar, graţie unei poezii a decăderii care are întotdeauna efect estetic, spaţiul este bun de decor în care să se facă diverse fotografii. Gunoiul coabitează armonios cu buruienile şi cu pustiul care-ţi dă fiori în mijlocul Bucureştiului. Astăzi paradis al iepurilor, între „bube, mucigaiuri şi noroi”, fostul cinematograf în aer liber păstrează un ecran trist, sfâşiat şi colorat de artişti în devenire, dornici de puţină culoare şi de puţină viaţă. Concret, pentru ei, fosta grădină publică e numai bună pentru petreceri neconvenţionale pe-nserat.
Însă, în acest decor cinematografic cu mare potenţial, iubitorii de artă contemporană nu au putere, căci puterea o dă banul, care n-a mai ajuns de multicel prin zonă. Asociaţia Save or Cancel a făcut ce a putut, încercând să resusciteze spaţiul mort, acum proprietate privată. L-a ţinut artificial în viaţă câteva luni, după care el a urmat cursul firesc. Cel firesc în urbea lui Bucur, desigur, în care asociaţiile semnalează, iar autorităţile… monitorizează. Veşnic. Grădina de vară în care se strângeau interbelicii, mai ales gazetarii care lucrau în zonă, şi cei care le-au urmat există numai în volume de memorialistică. La Union, pe strada Câmpineanu, grădina de vară care a existat odată în carne şi oase, cea care-l înspăimânta pe Jupân Dumitrache, cherestegiul din „O noapte furtunoasă”, căci cucoanele vedeau acolo bazaconii de „comedii” şi atrăgeau atenţia „papugiilor”, nici urmă de grădină sau de vreo plăcuţă.

articolul in intregime: www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/Unde_ne_sunt_gradinile_de_vara

Am tot evitat anuntarea faptului ca in anul 2010 este posibil sa ne intoarcem la partea de studiu si cercetare a premiselor proiectului – o sa scriem un post doar despre acest subiect.