Save or Cancel si presa

Buna ziua, Romania. Azi am citit in Dilema veche un articol care ne mentioneaza. Multumim frumos, always nice to see peeps care enough to mention. 🙂 Il gasiti aici. Parcurgeti-l.
Dilema e realmente veche, si staruie atat asupra unor publicatii cu pretentii cat si asupra tabloidelor si altor tipuri de presa: veridicitatea informatiilor. Aflasem eu la un moment dat ca pentru a da un lucru drept fapt in presa, autorul necesita cel putin doua surse distincte. Aflasem prost, se pare. Mai prost ca mine, insa, sau deloc, citise autorul acestui articol blogul/site-ul nostru. Si mai prost citise domnisoara de la Acasa atunci cand s-a decis sa ne atribuie noua meritele pentru publicatia Aooleu fara sa ne puna o singura intrebare. Tot atat de prost documentat a fost si articolul pe care l-a gasit o cunostinta pe site-ul Tabu la 1 an de la data publicarii (self-explanatory screenshot mai jos). Ni s-a parut prea rau intentionat pentru a fi bagat in seama la vremea aceea, insa pe masura ce inaintam in varsta ajungem la concluzii si pareri pe care le-am tot evitat: “preventing evil is more important than promoting good in formulating moral rules and in conduct” (teorie promovata de Bernard Gert).
Noi stim insa ca nu e bine sa te uiti la TV si sa citesti presa pentru ca esti intotdeauna in pericol de a iti inlocui realitatea cu fictiune sau cel putin sa capeti niste referinte regurgitate la mana a treia. Toate de dragul senzationalului.

Sa detaliem un pic pe langa articolul cel mai recent, Virtuozităţi internautice (II). Si sa corectam pe text cu rosu, nu pe afilieri. Recomandam rabdare si atentie sporita – textul este greoi as it is iar adnotarile noastre cred ca il fac si mai greu de citit.

“Fani Andrei Pleşu (puteţi vedea pe saveorcancel.tv de ce), proaspeţi şi mereu cu planuri demente, grupul Save Or Cancel era cîndva magic şi fericit suntem chiar mai fericiti acum. Vag există alt loc unde să caşti gura în sintaxă mioritică despre sunete „beton“ şi cei mai mişto „adidaşi“ de pe piaţă sau despre cele mai über geci scumpe mov ale clipei. ghilimelele se pun pentru citate si nu pentru nuantarea unui ton superior fata de cuvintele care ii apartin chiar autorului. Pentru asta avem < em> si < i>, pick one. Movul a fost cireasa de pe tort. Am ras. Un vis frumos s-a întîmplat din 2007 not. 2008 era încoace faţă în faţă cu Teatrul Mic din Bucureşti, la Grădina de Vară Capitol. Au făcut din locul ăla – luîndu-şi merite de unii singuri, dar lăsînd curăţenia locului (fără recunoaştere) pe mîna invitaţilor meritele, creditele & poze de netagaduit se gasesc in posturile de pe blog scrise la vremea aceea – nealterate – adica vara anului 2008, ba mai mult exista si niste multumiri la sectiunea “Capitol 2008” (Save or Cancel projects + odds’n’ends). Pentru proiectul demarat in vara anului 2009 s-au obtinut si credite pentru practica de vara (Fac. de Filosofie – grupul de voluntari coordonati de Ilinca Harnut), dar sursele articolului n-ar sti sa zica asta – un spaţiu de petreceri ?!, proiecţii şi visat sub directa mîngîiere a stelelor. Vara alături de ei era finalmente cu arome de altceva. Fix alegerea ta dacă „salvai“ sau „renunţai“. Ei te invitau. Ajungeai acolo şi augustul era dulce. Între timp, duo-ul de „nebuni“ a prins curaj, iar pe Internet şi-au pus la punct un ditamai blogul din care s-au separat acum 2 ani si acum 1 an – din cauza neînţelegerilor – alte cîteva. De exemplu, cîndva-prietenul (spre a ilustra prietenia, screenshot-ul de jos cu un alt ins din crew este foarte valabil si se intampla inainte de orice ruptura) fondatorilor incorecţi, zburdalnicii şi aparent-plinii-de-iniţiativă uBic şi Cristina, […] s-a despărţit intr-un context oficial, s-ar fi numit desfacere de contract cu litera I de grup din cauza mai multor „atmosfere inegale“ *egale sau inegale cu ce? aici vom folosi un citat din text pentru a evidentia pozitia insului intervievat fata de egalitate in cazul unui proiect propriu: “E greu cu seriozitatea oamenilor şi creativitatea în ţara asta. Cum ai un plan mai mare, cum tind toţi să se «producă» pe el…” […]”

*egalitatea asta dintr-un singur sens suna a comunism. Sa nu uitam totusi ca inainte sa fim inegali, acelasi cineva a fugit cu o piesa care nu ii apartinea, impotriva vointei autorilor – motiv pentru care, Vlad, nu se poate sa-i ia pe RM in vreun pastel si nici in alte locuri. Si tot el a uitat sa dea credit, apropo de credite si recunoasteri, cand s-a vazut cu sacii in caruta, Nicalai in lista de messenger si Grasu pe piesa lui. Si asta n-o fi chiar tot, nu?

Oricum, ne bucuram sa vedem ca populam 1/3 din text. Suntem din ce in ce mai fericiti.
Dar da, e o treaba si asta – sa stam la susanele si sa intitulam activitatea ca jurnalism. Articolul era despre muzica si activitatea unui om. A sesizat cineva asta?

Eu zic sa ne dam intalnire pe OTV. Maine seara. Hai!
Get a life, v-am mai rugat asta.