In loc sa inaintam in timp, de multe ori trebuie sa ne intoarcem asupra unor lucru pe care le consideram stiute.
Aseara am primit cadou de la Artan acest CD cu albumul Partizan – Bucuresti, Multumim foarte mult!!! Cu aceasta ocazie am ascultat o parte dintre melodii impreuna discutand despre povestea albumului care este absolut dementiala si mega complexa cu ramificatii in cam toate subiectele (care constituie trecutul si prezentul acestui oras) – asta se poate observa chiar din titlul pieselor: “Salajan – Salajan”, “Android Leontin” sau “I.O.R.”*
Recomand cu mare placere tot albumul si in special piesa “Mii de scuze” si “Hai, mai fa, mai fa, mai fa” – in care Artan interpreteaza rolul unei scroafe care se lanseaza cu racheta spatiala din pom si parcurge o calatorie in spatiul cosmic. Toata aceasta calatorie este descrisa doar din sunete ca si cum scroafa ar povesti, plus toate elementele: racheta sau diferitele medii in care inainteaza. Este cu adevarat o nebunie muzicala impecabil realizata din toate punctele de vedere.
sau
“Android Leontin” – in care este vorba de o invazie extraterestra asupra Bucurestiului (nu imi vine sa cred ca exista asa ceva din 2003 si nu am prins nimic pana acum :)) iar “climatul” piesei este “bruiat” de interferentele colonizatorilor care rostesc numele cartierelor si incearca sa invete limba.
Inca o data va recomand sa (re)ascultati cu prima ocazie albumul – sau chiar sa il adaugati la colectie daca va preocupati de asa ceva.
*va trebui sa incepem sa scriem cu diacritice deoarece, dupa cum spunea un profesor al meu “In ritmul acesta in 2, maxim 3 generatii ne pierdem limba” – si nu pare ceva absurd, ci mai de graba o constatare asupra faptului ca totul se transforma “si sau end” in format digital – unde putina lume scrie corect ;).